Tudor Chirila & Cojo, piesa noua

Pe final de an, printre topuri, colinde, cantece de vacanta si planuri pentru Revelion, s-a strecurat si o piesa-manifest: "Generatii", dureros de profunda si de adevarata, desi in niciun caz in ton cu spiritul festiv al acestei perioade.

Colaborarea dintre Tudor Chirila si Cojo (Andrei-Ovidiu Cojocaru) este o piesa in care versurile primeaza, iar ele vorbesc despre eternul conflict dintre parinte si copil, cu specificul romanesc al anilor comunismului si ai tranzitiei, care au sapat o prapastie traumatizanta peste care unele familii nu pot trece nici acum. 

"Generatii” nu este doar o melodie, este un dialog sincer intre trecut si prezent, intre asteptarile parintilor si dorintele tinerilor. De la reproșurile legate de presiune și comparații, până la incapacitatea de a spune „îmi pare rău”, versurile surprind ruptura dintre generații și felul în care fiecare își poartă propriile răni.

Tudor Chirila: "Se intampla cand parintii vor sa se asigure de traseul profesional al copiiilor. Si, desigur, drumul spre iad e pavat cu bune intentii. Acelasi parinte isi va saruta copilul in somn, ca asa a invatat, ca dragostea nu e musai de aratat pe timpul zilei.

Copiii ajung sa traiasca cu frica paralizanta ca isi vor dezamagi parintii. (...) Sa faci copii pentru a-i modela dupa chipul si asemanarea ta e o forma de egoism si un atentat la dezvoltarea unui adult independent. (...) <E rusine, mama> a tinut loc de parenting.".