Sfantul Dumitru, ziua cand caldura intra in pamant

Sfantul Dumitru, praznuit in fiecare an pe 26 octombrie, este una dintre cele mai importante sarbatori din calendarul ortodox. In traditia populara, ziua Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, marcheaza sfarsitul toamnei si inceputul iernii pastorale, fiind considerata o sarbatoare de hotar intre anotimpuri. De-a lungul veacurilor, romanii au legat aceasta zi de numeroase credinte, obiceiuri si interdictii, respectate cu strictete pentru a atrage binecuvantarea sfantului si pentru a se feri de necazuri.

Traditia spune ca aceasta zi trebuie respectata cu sfintenie. Se considera ca orice munca fizica sau activitate casnica aduce ghinion, mai ales munca la camp, spalatul rufelor sau curatenia generala. Totodata, nu se coase si nu se spala haine, pentru ca aceste gesturi pot "inchide norocul” in familie. Femeile nu trebuie sa foloseasca acul sau foarfecele, fiindca se spune ca Sfantul Dumitru "ii pedepseste” pe cei care nu-i cinstesc ziua.

De asemenea, nu se imprumuta bani, alimente sau alte bunuri in aceasta zi, pentru ca se crede ca tot ce se da din casa „pleaca si norocul odata cu ele”. In unele zone, se spune ca nu e bine sa te certi sau sa rostesti vorbe urate, deoarece sfantul aduce pace si impacare, iar conflictele in zi de praznic pot atrage discordie tot anul.

Sfantul Dumitru este considerat pazitorul iernii. Se spune ca in aceasta zi caldura intra in pamant, iar frugul incepe sa isi arate coltii. In satele de odinioara, oamenii obisnuiau sa aprinda focuri mari in curti sau pe dealuri, numite "focurile lui Sanmedru”, menite sa alunge spiritele rele si frigul. Cei tineri sareau peste foc pentru a fi sanatosi tot anul, iar din jarul ramas, batranii luau o bucata de carbune pe care o puneau in gradina, ca sa aiba rod bogat.

In credinta populara, cine respecta randuielile acestei zile va fi ferit de boli si de pagube, iar gospodaria sa va fi binecuvantata tot anul.