Sarbatoritul zilei este Silviu Purcarete
Sarbatoritul zilei este Silviu Purcarete, nascut la Bucuresti pe 5 aprilie 1950 - unul dintre cei mai cunoscuti regizori romani de teatru, cu o cariera impresionanta ce i-a asigurat renumele dincolo de granitele tarii si i-a adus numeroase premii nationale si internationale la festivalurile teatrale marcante ale lumii.
Dupa absolvirea Academiei de Teatru si Film din Bucuresti, Silviu Purcarete a fost, incepand din 1974, director de teatru la Piatra Neamt, Constanta, Bucuresti, Craiova si Sibiu, profesor la Academia de Teatru si Film din Bucuresti si manager al Teatrului Bulandra din Bucuresti. In 1996, a devenit director al Theatre de l'Union - Centre Dramatique National du Limousin (Franta), unde a creat o scoala pentru tineri actori.
A lucrat pentru Royal Shakespeare Company si Nottingham Playhouse (Anglia), Burgtheater (Austria), Det Norske Teatret (Norvegia), Teatrul National Sao Joao (Portugalia), Teatrul National din Bergen (Norvegia), Teatrul "Katona Jozsef” din Budapesta, Teatrul National Budapesta si Teatrul Csokonai din Debrecen (Ungaria), La Comedie de Saint-Etienne (Franta), Teatrul Vahtangov din Moscova si Baltic House Theatre Company din Sankt Petersburg (Rusia), Teatrul Metropolitan Tokio (Japonia), precum si pentru Operele din Bonn, Glasgow, Cardiff, Viena, Nancy, Essen.
Printre distinctiile primite se numara: Premiul criticii si Premiul pentru excelenta artistica al Fundatiei Hamada (Festivalul international de la Edinburgh, 1991), Golden Globe Peter Brook Prize pentru cea mai buna regie de teatru in 1995, Premiul special al juriului la Festivalul International Shakespeare, Gdansk (2006) si Premiul Europa pentru Teatru - Premiul special, Craiova 2016.
Renumit pentru stilul sau special, care transforma orice spectacol intr-o experienta puternica si cathartica, Silviu Purcarete manifesta un real interes in special pentru repertoriul literar "clasic”, atacand tipare diverse din care nu lipsesc tragediile antice ("Miles Gloriosus”, dupa Plaut, "Phaedra”, dupa Seneca si Euripide; "Danaidele” si "Orestia”, ambele dupa Eschil, "Oidip”, dupa Sofocle), teatrul shakespearian ("Titus Andronicus”, "Noaptea de la spartul targului”, "Masura pentru masura”, "Poveste de iarna” si "O furtuna”) ori marile capodopere literare ale umanitatii ("Decameron 645”, dupa Boccaccio; "Trei surori”, dupa Cehov, "Uriasii muntilor”, de Luigi Pirandello, "Regele moare”, de Eugen Ionesco, "Cumnata lui Pantagruel”, dupa prozele lui Francois Rabelais, "Faust”, dupa Goethe etc.). Pentru Teatrul National "Radu Stanca” din Sibiu, Silviu Purcarete a creat "Pilafuri si parfum de magar” (dupa "O mie si una de nopti”), "Lulu” (dupa Wedekind), "Metamorfoze” (dupa Ovidiu), "Calatoriile lui Gulliver” (dupa Jonathan Swift), "D’ale carnavalului” (dupa I.L. Caragiale), "Oidip” (dupa Sofocle), "Asteptandu-l pe Godot” (dupa Samuel Beckett), precum si celebrul "Faust” (dupa Goethe), care a devenit deja o performanta incontestabila a scenei romanesti si internationale din ultimele decenii. Cele mai recente spectacole ce ii poarta semnatura pentru scena din Sibiu sunt "Povestea printesei deocheate”, care reinterpreteaza intr-o cheie brechtiana conventia spectacolului kabuki, si "Jocuri, vorbe, greieri...”, un elogiu poetic ce pune in valoare marcile vizuale distinctive ale regizorului.
Silviu Purcarete, autoportret: "Din nefericire pentru familia mea si pentru mine sint un vagabond. Mereu plecat cu lucru in diverse parti. Parisul inseamna pentru mine acasa. E locul unde ma incarc: o casa cu verdeata, inconjurata de liniste, cu pisici care stau tolanite la soare. (...) Sunt un provincial in fapt, desi, culmea, m-am nascut in Bucuresti. Spiritualiceste ma simt legat de Romania. Este o stampila care ti se pune o data pentru totdeauna. (...) Experienta ma face sa cred in ideea antica dupa care artistul nu este decit mesagerul unei inspiratii exterioare. Ea vine de la daimon, vine de la muza, asta nu mai stiu… (...) Lucrez ca freelancer – o forma de vagabondaj, pina la urma. In principiu, lucrez cu mai multa placere in Romania. (...) Cind eram mic, voiam sa ma fac pictor. Mi-ar fi facut placere sa fiu un pictor din secolul XVI, XVII. Gandesc vizual, intii vad lucrurile. (...) Un spectacol teatral poate fi comparat cu o compozitie muzicala. Regizorul trebuie sa creeze o muzica compusa din elemente diferite: vizuale, spatiale, sonore. (...) Incetul cu incetul, am inteles ca fiecare spectacol are propria sa viata. Iti scapa din miini. Nu poti fi perfectionist, trebuie sa-l lasi sa fie gresit. Sa aiba libertatea de a fi gresit.".
Ingredientele succesului: crezul artistic, credinta in Dumnezeu, familia. Toate acestea impreuna. Si munca asidua.“.
Sursa foto: Ziarul Metropolis
