Obezitatea, dincolo de IMC: un studiu propune un diagnostic bazat si pe starea de sanatate
Greutatea si inaltimea nu sunt suficiente pentru a stabili cat de mult afecteaza obezitatea sanatatea unei persoane. Un studiu publicat miercuri, 11 noiembrie, in revista Nature sustine evaluarea grasimii corporale si a functionarii organismului, alaturi de indicele de masa corporala.
Cercetatorii au analizat datele a 844.108 adulti din China, Marea Britanie, Statele Unite si Spania, testand un cadru de diagnostic propus in 2025 de o comisie de experti reunita de revista The Lancet Diabetes & Endocrinology.
Concluzia: noua evaluare diferentiaza mai bine persoanele care au deja probleme de sanatate provocate de excesul de grasime de cele care prezinta, in principal, un risc pentru viitor.
Doua categorii: obezitate preclinica si clinica
Modelul propune confirmarea excesului de grasime corporala folosind, pe langa IMC, masuratori precum circumferinta taliei si raportul dintre talie si inaltime.
Urmeaza evaluarea efectelor asupra organismului:
- Obezitate preclinica: exista exces de grasime corporala, dar functionarea organelor si a organismului este pastrata.
- Obezitate clinica: excesul de grasime provoaca disfunctii ale organelor sau afecteaza activitatile zilnice.
Potrivit King's College London, care a coordonat cercetarea, IMC-ul nu descrie suficient cantitatea si distributia grasimii si nici impactul acesteia asupra sanatatii.
Aproximativ un sfert dintre cazuri, incadrate ca obezitate clinica
In cele patru grupuri analizate, obezitatea clinica a reprezentat intre 22,7% si 31,3% dintre cazurile de obezitate. Raportata la totalul adultilor studiati, prevalenta acesteia a variat intre 5,6% si 10,9%.
Folosirea masuratorilor suplimentare a schimbat si identificarea excesului de grasime: IMC-ul singur supraestima obezitatea la 1,2–3,1% dintre participanti si o subestima la 5,2–8,6%, in functie de grupul analizat.
Ce s-a intamplat pe parcursul a zece ani
Intre 77,4% si 91,3% dintre persoanele cu obezitate preclinica la inceputul evaluarii nu au evoluat catre obezitate clinica in zece ani.
Totusi, aceasta categorie nu este lipsita de riscuri. Studiul a identificat o crestere modesta a riscului de deces in cazul obezitatii preclinice si una substantial mai mare pentru obezitatea clinica.
Profesorul Francesco Rubino, autor senior al cercetarii, sustine ca ingrijirea trebuie adaptata situatiei fiecarui pacient: tratarea unei boli deja instalate sau prevenirea complicatiilor, in functie de riscul individual. Rezultatele sustin schimbarea evaluarii medicale, fara sa insemne ca toate persoanele care nu au obezitate clinica sunt automat sanatoase.
