Nicolae Balcescu - revolutionarul care a inspirat generatii de tineri
Nicolae Balcescu este una dintre figurile emblematice ale istoriei Romaniei, cunoscut pentru rolul sau in Revolutia de la 1848 si pentru contributiile sale ca istoric si scriitor. Prin curajul sau, pasiunea pentru dreptate si dorinta de a vedea o Romanie libera si unita, Balcescu a ramas un model de inspiratie pentru generatiile tinere.
S-a nascut la 29 iunie 1819, in Bucuresti, fiind al patrulea copil al sotilor Barbu Petrescu si Zinca Balcescu. Toti copiii au adoptat numele de familie al mamei. Provenind din mica boierime munteana, parintii lui Nicolae aveau o situatie materiala destul de buna la inceput, detinand mosia Balcesti, vie pe Valea Orlitei si case in Bucuresti. Dupa moartea tatalui sau in 1825, familia s-a confruntat cu dificultati financiare, iar mama sa a trebuit sa se lupte in instanta pentru a recupera datoriile.
In 1838, Balcescu s-a inrolat in armata, fiind repartizat in escadronul 3 cavalerie cu gradul de iuncar. Pe langa pregatirea militara, el s-a implicat in educatia soldatilor, predand citire si geografie. Cariera sa militara a fost scurta, fiind arestat in 1840 pentru implicarea intr-o conspiratie impotriva domnitorului Alexandru Ghica. A fost condamnat la trei ani de detentie la manastirea Margineni, dar a fost eliberat dupa un an, gratie domnitorului.
Un aspect mai putin cunoscut al vietii lui Balcescu este povestea sa de dragoste cu Alexandra Florescu, cunoscuta ca Luxita. Desi mai in varsta cu trei ani si trecuta printr-o casnicie nefericita, Luxita si Nicolae au avut o relatie profunda, unele surse spunând că din ea a rezultat un fiu, Bonifaciu Florescu, in 1848.
Dupa ce a fost martor la Revolutia din 1848 din Franta, Balcescu s-a intors in tara si a contribuit la revolutia din Tara Romaneasca. A fost coautor al "Proclamatiei de la Islaz" si a detinut conducerea Secretariatului de stat in guvernul provizoriu, organizand serviciul de propaganda revolutionara.
Dupa inabusirea revolutiei, Balcescu a sprijinit un acord intre revolutionarii maghiari si cei transilvaneni, dar acest proiect a venit prea tarziu pentru a preveni infrangerea maghiarilor. Din cauza agravarii tuberculozei, Balcescu a dorit sa-si revada tara si familia, dar cererea sa de revenire a fost refuzata de domnitorul Barbu Stirbei. In august 1852, a reusit sa ajunga la Nicopole, pe malul turcesc al Dunarii, unde si-a vazut pentru ultima data mama si surorile.
Nicolae Balcescu a murit la 29 noiembrie 1852, in Palermo, Italia, la varsta de doar 33 de ani. Trupul sau a fost initial inmormantat in cimitirul capucinilor, ulterior fiind mutat intr-un osuar. Mostenirea sa ramane vie prin scrierile si faptele sale, inspirand tinerii sa lupte pentru dreptate si libertate.