Motzu Pittis, in cel mai lung turneu al sau

Acesta nu este un articol tipic, in care sa mai prindem un an de la plecarea sa intr-un calendar dureros. Lui nu i-ar fi placut.

Sunt momente in care plecarile nu par definitive. Sunt oameni pe care nu-i putem asocia cu tacerea sau cu disparitia. Florian Pittis, Motzu al nostru, e unul dintre ei. Pentru noi, cei de la Radio3Net, Motzu nu a plecat, asta e impresia pe care ne-a lasat-o. E doar intr-un turneu mai lung, poate cel mai lung dintre toate. Si, cum il stim, ne asteptam sa revina cu glumele lui mucalite, cu bascalia blanda si cu un nor de fum de la Carpati care sa-i contureze silueta boema.

E imposibil sa nu-l simtim inca prezent aici, in unul dintre locurile pe care le-a iubit cel mai mult: Radio3Net. Aici si-a lasat nu doar amprenta artistica, ci si spiritul sau cald, viu, ironic si atat de viu colorat. Noi, cei care am avut norocul sa-i fim colegi, stim ca Motzu n-a fost niciodata un sef tipic. N-a fost managerul cu cravata si agenda in mana, ci camaradul cu care beam o bere dupa emisie, la vreo terasa din apropiere, pierduti in discutii despre rock, poezie si libertate.

Il vedeam mai confortabil printre noi, la petreceri, prin studiouri, sau la intalnirispontane pe holuri, decat in vreo sedinta oficiala, unde parca se simtea apretat, stingher, ca intr-un costum prea stramt. Si atunci, ca sa sparga formalul, incepea cate o poveste, radea din coltul gurii, si lumea se lumina. Si trebuie spus ca Motzu venea la petrecerile noastre, chiar daca ele aveau loc in vreo garsoniera in care stateau colegii cu chirie sau in camera de camin. Era simplu si profund, in acelasi timp si nu inceta sa ne uimeasca prin cum vedea lumea si o impartasea cu noi.

Avea darul de a ne consola intr-un mod atat de original. Cand cineva ne supara, cand ne simteam nedreptatiti, ne spunea cu umor:

„Daca X te-a suparat, Marcel Iures ce mai face?”

Ne dezarma instant. Zambeam si mergeam mai departe. Avea stilul acela de a transforma un nod in gat intr-o poanta buna.

Intr-un interviu acordat candva, vorbea despre Radio3Net ca despre „un proiect de suflet, un loc unde oamenii nu vin sa munceasca, ci sa traiasca idei”. Radio-ul sau, Radio3Net vibreaza si traieste idei de cand el a plecat in acest lung turneu. Pentru ca aici, la Radio3Net, Motzu e inca prezent. In relatiile pe care le avem in acest colectiv, unic ca stil in Radioul mare, in tonul relaxat pe care il folosim intre noi, in libertatea editoriala pe care ne-a incurajat sa o cultivam, si in spiritul acela ludic si viu care ne face sa credem ca, oricat de lunga ar fi absenta, Motzu se va intoarce.

Poate chiar zilele astea. Sa ne povesteasca ce-a mai vazut, ce-a mai cantat, si pe cine a mai intalnit prin stele.

Pana atunci, daca ne uitam cu atentie, dincolo de ferestrele studioului, vedem un nor subtire de fum. Si, in el, o silueta cu plete, ochi jucausi si un zambet care spune tot: „Eu sunt aici. N-am plecat nicaieri.”