Istoria se repeta? Donald Trump intentioneze sa reinvie doctrina Monroe
Intr-un moment in care ordinea globala pare sa se reașeze pe noi coordonate, Statele Unite, sub conducerea președintelui Donald Trump, isi afirma o noua directie strategica. Un document amplu de Securitate Naționala prezentat recent contureaza o viziune dura, pragmatica si profund orientata spre consolidarea puterii americane, atat in emisfera vestica, cat si in Indo-Pacific.
Documentul, descris drept expresia unui „realism flexibil”, marcheaza poate cea mai clara distanțare de arhitectura postbelica pe care chiar SUA au creat-o dupa Al Doilea Razboi Mondial. In locul angajamentelor multilaterale si al diplomatiei traditionale, noua viziune pune accent pe „America First”, un concept care reaseaza interesele americane deasupra oricaror consideratii internationale.
Emisfera vestica: intoarcerea la Doctrina Monroe
Strategia indica faptul ca Washingtonul doreste sa reanime Doctrina Monroe din secolul al XIX-lea, atribuindu-i Americii rolul de actor dominant si arbitru al emisferei vestice. Documentul descrie acest demers drept un „corolar Trump” al doctrinei istorice, adaugand ca prezenta militara americana in regiune nu va fi nici temporara, nici restransa.
In ultimii ani, retorica presedintelui american a alimentat temeri legate de un posibil neoimperialism: de la mentiuni despre Canalul Panama, pana la ideea anexarii Groenlandei sau a unei influente sporite asupra Canadei. Contextul devine si mai tensionat tinand cont de mobilizarea militara tot mai consistenta in zona Caraibelor, unde peste 10.000 de militari au fost dislocati, insotiti de nave de razboi, avioane si un portavion.
Pentru multi analisti, aceasta crestere a presiunii americane este legata si de competitia economica cu China, care si-a extins considerabil influenta in America Latina.
Indo-Pacificul: Taiwan, China si redefinirea echilibrului de Putere
Strategia subliniaza nevoia de a preveni un conflict major cu China, in special in zonele sensibile: Taiwan si Marea Chinei de Sud. Washingtonul isi propune sa intareasca aliatii regionali si sa mentina superioritatea militara americana, considerata esentiala pentru descurajarea Beijingului.
Insa, avand in vedere stilul neconventional al lui Trump in politica externa, ramane neclar cum va transforma Casa Alba aceste principii teoretice in masuri concrete.
Europa: de la Partener strategic la zona de interogare
Documentul emite avertismente dure la adresa Europei, prezentata drept o civilizatie aflata in declin, care trebuie sa se reconecteze la „identitatea occidentala”. Este o pozitionare ce reaminteste discursurile partidelor europene de extrema dreapta si care contrasteaza cu relatia traditionala dintre Washington si aliatii europeni.
Washingtonul considera ca Europa ar trebui sa preia cea mai mare parte a apararii conventionale a NATO, in timp ce SUA isi vor concentra resursele asupra altor regiuni considerate prioritare.
Desi iritati de retorica americana, multi lideri europeni depind in continuare de umbrela de securitate oferita de Statele Unite, mai ales intr-un context de tensiuni sporite cu Rusia.
Rusia, Ucraina si reconfigurarea prioritatilor
Strategia afirma ca este in interesul SUA sa negocieze o incheiere rapida a razboiului din Ucraina si sa restaureze „stabilitatea strategica” cu Rusia. Tonul documentului este cu atat mai remarcat cu cat Trump a fost adesea criticat pentru comentariile sale favorabile la adresa lui Vladimir Putin.
Pe de alta parte, surse citate de Reuters indica faptul ca Washingtonul vede Europa ca responsabila pentru preluarea majoritatii sarcinilor NATO, de la intelligence pana la aparare antiracheta.
O noua lume, o noua ierarhie
Experti americani considera ca ordinea geopolitica dorita de Trump pune in centrul atentiei doua regiuni: emisfera vestica si Indo-Pacificul. Europa ar trece astfel pe un plan secund, in timp ce Africa ramane, in formularea unui analist, la capitolul „mult noroc”.
Noua strategie propune o lume in care puterea americana se exercita direct, fara intermediari si fara rezerve diplomatice inutile. Un model de leadership care, indiferent de controverse, promite sa schimbe decisiv dinamica geopolitica a urmatoarelor decenii.