Irina Constanziu-Vlassopol: prima femeie ofiter din Marina Comerciala Romana

Irina Constanziu-Vlassopol, nascuta pe 19 iunie 1900 la Iasi, a fost o pioniera in istoria maritima a Romaniei, devenind prima femeie ofiter din Marina Comerciala Romana in 1930. Fiica generalului Mihail Constanziu, comandantul Diviziei 2 Cavalerie din Iasi, Irina a avut o copilarie nomada, urmandu-si tatal prin diferite garnizoane militare.

Irina a urmat cursurile primare si gimnaziale in diverse locatii, pe fundalul mutarilor frecvente ale tatalui sau. Dupa finalizarea studiilor, a lucrat pentru o perioada la o intreprindere forestiera si ulterior la sucursala Bancii Marmorosch-Blanck. In februarie 1930, Capitania Portului Braila i-a eliberat Livretul de marinar cu numarul 270, marcand inceputul carierei sale maritime.

In 1930, Irina s-a casatorit cu Spiridon Vlassopol, un ofiter in rezerva al Marinei Militare Romane. La insistentele Irinei, Spiridon a inchiriat cargoul „Oituz” de la Serviciul Maritim Roman, un vas de 5400 de tone. Irina a ocupat postul de ofiter maritim III, avand responsabilitatea aprovizionarii cu alimente, gestionarii cheltuielilor si evidentei contabile.

A navigat pe navele „Dacia”, „Oituz” si „Ing. N. Vlassopol” (1930 – 1936), unde a invatat arta navigatiei si a astronomiei de la sotul ei, traversand Oceanul Atlantic pana in Argentina. Cu toate ca nu purta uniforma de marinar, Irina a demonstrat abilitati exceptionale de ofiter secund, navigand prin Marea Mediterana, Marea Nordului, Marea Baltica si Atlanticul.

Pe 15 august 1937, cu ocazia Zilei Marinei Romane, Irina a fost decorata de Regele Carol al II-lea cu „Medalia Maritima”, clasa III, pentru devotamentul si dragostea cu care a imbratisat marea si a secondat comandantul vaporului „Ing. Vlassopol”. Aceasta decorare a fost o recunoastere a eforturilor si pasiunii ei pentru navigatie.

Dupa schimbarea regimului politic in Romania, Irina Constanziu-Vlassopol a suferit consecintele originii sale „burgheze”. Regimul comunist nu i-a permis sa continue activitatea in domeniul maritim si, ca multi alti intelectuali si profesionisti din acea perioada, a fost nevoita sa accepte munci umilitoare. A lucrat ca femeie de serviciu in Bucuresti, dar a continuat sa pastreze legatura cu Muzeul Marinei Romane, caruia i-a incredintat memoriile si fotografiile personale.

Irina Constanziu-Vlassopol si-a demonstrat pe deplin abilitatile maritime intr-o situatie de criza, cand a salvat nava de la naufragiu in timpul unei furtuni in stramtoarea Messina.

Irina Constanziu-Vlassopol a murit la sfarsitul anilor '70, lasand in urma sa o mostenire impresionanta. Ca prima femeie ofiter din Marina Comerciala Romana, ea a deschis drumul pentru multe alte femei in domeniul maritim. Povestea ei este un exemplu de curaj, determinare si pasiune pentru tineri.