De ce ascultam muzica pe repeat?
Te-ai trezit ca pui aceeasi piesa pe repeat si pana la urma ai ajuns sa te intrebi de ce o faci? Nu este o ciudatenie personala si nu tine doar de gusturi. Tendinta de a asculta aceeasi melodie iar si iar are o explicatie neurologica si o limita bine definita, influentata mai degraba de felul in care este construita muzica decat de vointa noastra.
Exista un moment specific in orice piesa preferata, fie ca este vorba despre un refren, o tranzitie sau un solo, pe care poate il astepti fara sa iti dai seama. Creierul nu sta pasiv in timp ce asculti. El anticipeaza permanent ce urmeaza si compara aceste asteptari cu ceea ce se aude in realitate. Atunci cand predictia se confirma la momentul potrivit, sistemul de recompensa se activeaza. De aceea revii iar si iar la aceeasi melodie. Creierul nu cauta doar momentul preferat, ci si anticiparea lui, iar aceasta asteptare poate activa sistemul de recompensa chiar mai intens decat clipa in care refrenul sau acel solo incepe efectiv.
Cel mai cunoscut studiu pe aceasta tema, publicat in revista Nature Neuroscience de neurobiologul Valorie Salimpoor si echipa sa de la McGill University, a folosit doua tehnici de imagistica cerebrala – PET si rezonanta magnetica functionala (fMRI). Cercetatorii au observat ca sistemul de recompensa al creierului se activeaza in doua etape diferite. Prima apare cu cateva secunde inainte de momentul muzical asteptat – de exemplu, inainte ca refrenul sau solo-ul preferat sa inceapa. In aceasta faza, o regiune cerebrala implicata in anticipare si planificare, numita nucleul caudat, devine mai activa. A doua etapa apare chiar in clipa in care momentul muzical se produce. Atunci intra in actiune nucleul accumbens, o structura asociata cu senzatia de recompensa si placere.
Cercetatorii au constatat ca dopamina este eliberata in ambele etape, insa cu roluri diferite. Inainte de momentul culminant, ea alimenteaza anticiparea si dorinta de a continua sa asculti. In clipa in care muzica livreaza ceea ce creierul astepta, aceeasi substanta contribuie la senzatia de satisfactie.
Ceea ce explica repetitia e mai ales prima faza: anticiparea. O piesa pe care nu o cunosti nu poate produce acelasi efect, deoarece creierul nu stie unde sa astepte momentul culminant. Cu cat piesa iti e mai familiara, cu atat anticiparea e mai precisa si mai timpurie si, pana la un punct, mai intensa.
Vizibil, ai reactii de placere: zambesti, lacrimezi, canti, dansezi, dirijezi imaginar, mimezi un solo de instrument sau te faci piele de gaina. Chimic, eliberezi dopamina.
Totusi, nici cea mai iubita melodie nu poate fi ascultata la nesfarsit fara sa-si piarda din farmec. Acest moment apare atunci cand creierul nu mai descopera nimic nou in ea. Surpriza dispare, iar sistemul de recompensa raspunde tot mai slab. Se intampla mai repede in cazul unor melodii cu o constructie simpla, repetitiva, previzibila. In schimb, o piesa cu armonii bogate, orchestratii complexe, ritmuri suprapuse sau versuri pline de sens continua sa ofere detalii noi chiar si dupa multe ascultari - si sa furnizeze dopamina.
