2024-08-15 09:42:40

Constantin Brancoveanu: un martir al neamului romanesc

Domn al Tarii Romanesti intre 1688 si 1714, Brancoveanu s-a nascut la 15 august 1654 in satul Brancoveni, judetul Olt, si a avut o educatie aleasa, fiind crescut sub indrumarea unchiului sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, unul dintre cei mai invatati oameni ai vremii.

Domnia lui Constantin Brancoveanu a inceput intr-o perioada dificila, cand Imperiul Otoman, desi inca puternic, incepea sa dea semne de slabiciune, iar Imperiul Habsburgic si Rusia isi extindeau influenta in Europa de Est. In aceasta complexitate geopolitica, Brancoveanu a reusit sa pastreze o relatie delicata cu Poarta Otomana, protejand statutul Tarii Romanesti printr-o politica de echilibru si prin mentinerea unei diplomatii subtile. Aceasta strategie a fost intarita si de "pungile cu bani" oferite turcilor si de respectarea stricta a obligatiilor catre Poarta.

Brancoveanu a continuat politica de reconciliere intre factiunile boieresti rivale, Balenii si Cantacuzinii, asigurand astfel o domnie stabila si lunga, caracterizata printr-o prosperitate economica si culturala semnificativa pentru Tara Romaneasca. Aceasta stabilitate interna a permis domnitorului sa initieze si sa sustina reforme fiscale si administrative importante, care au adus beneficii pe termen lung regiunii.

Una dintre cele mai semnificative reforme ale domniei lui Brancoveanu a fost cea fiscala, initiata in 1701, care a introdus "rupta", o practica ce a permis stabilirea unor impozite fixe, reducand abuzurile dregatorilor si crescand numarul contribuabililor. Aceasta reforma a contribuit la consolidarea finantelor tarii si a sprijinit eforturile diplomatice ale voievodului.

In plan economic, Brancoveanu a fost un sustinator al dezvoltarii urbane si al comertului, contribuind la construirea unor importante structuri de infrastructura, cum ar fi Podul Mogosoaia (astazi Calea Victoriei) si Hanul Sfantul Gheorghe. De asemenea, a fost un mare ctitor, construind sau renovand numeroase lacasuri de cult, dintre care se remarca Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti si Manastirea Hurezi.

Domnia lui Brancoveanu a coincis cu afirmarea unui stil artistic si arhitectural distinct, cunoscut sub numele de "stilul brancovenesc", caracterizat printr-o sinteza unica intre elementele renascentiste si baroce, combinate cu traditiile locale. Palatul de la Mogosoaia si Manastirea Hurezi sunt cele mai reprezentative monumente ale acestui stil, care au ramas pana astazi simboluri ale rafinamentului cultural al epocii.

Brancoveanu a fost, de asemenea, un fervent sustinator al ortodoxiei, sprijinind financiar si logistic tiparirea de carti religioase si infiintarea Academiei Domnesti de la Sfantul Sava, care a devenit un centru de educatie si cultura in Balcani.


In ciuda succeselor sale diplomatice si administrative, Brancoveanu a cazut victima intrigilor politice de la Poarta, inclusiv celor ale unchiului sau, stolnicul Constantin Cantacuzino. In 1714, Constantin Brancoveanu a fost mazilit si dus impreuna cu familia sa la Istanbul, unde a fost intemnitat si, in ziua in care implinea 60 de ani, a fost executat impreuna cu cei patru fii ai sai si cu sfetnicul sau, Ianache Vacarescu. Martiriul sau a marcat un moment tragic in istoria Tarii Romanesti, dar si un simbol al rezistentei si al sacrificiului.


Trupurile lor au fost aruncate in Bosfor, insa ramasitele lui Brancoveanu au fost recuperate si aduse, in 1720, la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti, unde odihnesc si astazi. In 1992, Brancoveanu si cei patru fii ai sai au fost canonizati de Biserica Ortodoxa Romana, fiind comemorati in fiecare an la 16 august.

Constantin Brancoveanu ramane o figura emblematica a istoriei romanesti, nu doar pentru abilitatile sale diplomatice si administrative, ci si pentru contributiile sale culturale si economice. Domnia sa a fost una dintre cele mai importante perioade de stabilitate si dezvoltare pentru Tara Romaneasca, iar sacrificiul sau final a devenit un simbol al credintei si al demnitatii nationale.

Vezi si