
Bună ziua, Veșnicie, bună ziua tuturor!
Pe 4 octombrie 1943 vedea lumina acestei lumi Florian Motzu Pittiș. Avea să devină un simbol al culturii românești. Un gigant în muzică, teatru, radio și un simbol neoficial al echipei Rapid, Pittiș a influențat generații cu spiritul său vibrant și cu dragostea nemărginită pentru artă. De-a lungul vieții, a lăsat o amprentă adâncă asupra celor care l-au cunoscut. Era minunat: glumeț, empatic, autentic, dar promotor al valorilor autentice, un povestitor neîntrecut și un prieten de nădejde.
O discuție între prieteni, învăluită de fumul de Carpați
Noi, echipa lui de la Radio3Net, colegii și prietenii ne amintim cu drag clipele, orele petrecute împreună, învăluiți în fumul său de țigări Carpați și în magia firului său epic, purtând discuții nesfârșite despre muzică, teatru și cultură în general. Îi plăcea să vorbească, să dezbată și să împărtășească idei, iar aceste teme îl insuflețeau mereu. Avea o sete de cunoaștere și o energie care îi captivau pe toți cei din jurul său. Era molipsitor. Nouă, la Radio3Net, ne-a deschis mereu ferestre pe care nici nu bănuiam că vor exista. Când Internetul a început, ne-a avertizat că va debuta o nouă eră pentru presă, aceea în care publicul verifică imediat ce spune un jurnalist. Ne avertizase, totodată și de fake news. Acum niște ani, când Internetul era considerat un lux și ceva efemer.
Venea dimineața la Radio cu un buchet de garoafe albe tivite cu vișiniu, ca infocat rapidist ce era și deseori împărțea florile doamnelor cu care se întâlnea pe culoar, în lift, oriunde. Saluta cu reverență, respecta și dădea atenție veritabilă oamenilor din jurul său.
Întâlnirile cu Motzu nu erau niciodată banale, ci adevărate experiențe culturale, în care fiecare subiect era tratat cu o pasiune autentică și cu un umor fin.
Vocea emblematică a Teleenciclopediei și promotor al muzicii folk
Pentru milioane de români, Florian Motzu Pittiș a fost vocea inconfundabilă a Teleenciclopediei, emisiunea care a educat generații întregi. Cu timbrul său grav și calm, reușea să facă din fiecare episod o lecție captivantă despre știință, istorie și cultură.
Un alt capitol important din viața sa a fost legat de muzica folk. Deși acest gen a cunoscut un declin după Revoluție, Florian Pittiș a rămas unul dintre cei mai fervenți susținători ai săi. Ca membru fondator al trupei Pasărea Colibri, a adus un suflu nou în muzica românească și a continuat să promoveze valorile acestui gen, insistând mereu pe autenticitate și simplitate.
Mergeam uneori la concertele lui. Ne invita, împărtășea cu noi proiecte, entuziasm, emoții, amintiri. Niciodată îngrijorări sau tristeți, alea și le păstra pentru sine.
Din turnee, uneori pe alte continente, venea cu suveniruri pentru fiecare, alese în mod special. Își rupea din timpul său să ne pregătească daruri. Venea după noi, la aniversări, la petreceri, uneori în garsoniere de la marginea capitalei sau în căminele studențești unde colegii mai tineri locuiau.
Uneori ne antrena în farsele pe care le făcea colegilor de la Pasărea Colibri. Intram în joc, ne amuzam, iar zilele treceau frumos, iubeam munca la Radio3Net.
Petreceam împreună, în redacție, Crăciun, Revelion, nopți, zile, într-o atmosferă care s-a impregnat parcă, și care ne învăluie, cumva, și acum.
De aceea, deși e plecat de ceva vreme din această dimensiune lumească, noi tot îl considerăm în turneu și așteptăm să vină cu surprizele obișnuite.
Un artist al veșniciei
Motzu Pittiș a fost un om care a știut să îmbine perfect arta cu viața de zi cu zi. De la rolurile memorabile jucate pe scena Teatrului Bulandra, la concertele folk și emisiunile radio, el și-a pus amprenta asupra fiecărui domeniu în care s-a implicat. Moștenirea sa, fie că vorbim de vocea sa inconfundabilă sau de sprijinul pe care l-a oferit artiștilor tineri, e prezentă și impunătoare
„Buna ziua, Veșnicie, bună ziua tuturor!” – un salut care, ca și Motzu Pittiș, rămâne nemuritor.
(Nicoleta Balaci)