Astazi ne amintim de Traian Vuia
Astazi ne amintim de Traian Vuia, romanul care a demonstrat, la inceputul secolului trecut, ca un aparat mai greu decat aerul se poate desprinde de la sol si poate zbura folosindu-si propriile mijloace de propulsie. Traian Vuia s-a nascut in 1872, in localitatea Surducul Mic din Banat, sat care ii poarta astazi numele. A urmat scoala primara si apoi liceul la Lugoj. Ulterior a plecat la Budapesta, unde s-a preocupat de studiile tehnice si juridice. In 1901 a obtinut doctoratul in stiinte juridice. Desi pregatirea sa inginereasca nu a urmat traseul academic clasic, Vuia s-a format in mare masura prin studiu individual si prin experiment.
In 1902 s-a stabilit la Paris, centrul european al cercetarilor aeronautice de la acea vreme. In februarie 1903, a prezentat Academiei de Stiinte a Frantei rezultatul muncii sale: "Proiect de aeroplan-automobil”. In acelasi an a obtinut brevetul francez pentru inventie, iar in 1904 a obtinut un brevet britanic referitor la motor.
Dupa brevetarea proiectului, Vuia a trecut la construirea efectiva a aparatului. In 1905 a fost finalizat "Vuia nr. 1”, cunoscut si sub numele de "Liliacul”, datorita formei sale. Aparatul avea un cadru metalic, aripi din panza, o singura elice si un tren de aterizare cu roti. Vuia a conceput si adaptat motorul necesar propulsiei aparatului.
Momentul decisiv a venit la 18 martie 1906, pe terenul de la Montesson, langa Paris. Dupa ce a parcurs aproximativ 50 de metri pe sol, "Vuia 1" s-a desprins de pamant si a parcurs in aer aproximativ 12 metri, la o inaltime de circa 60 de centimetri pana la un metru. Zborul a fost scurt si avionul a intampinat probleme de stabilitate, insa importanta experimentului consta in modul in care aparatul reusise sa decoleze: cu ajutorul propriului motor si al propriilor sisteme de bord, fara catapulta, cablu sau alt dispozitiv exterior.
Nu este corect sa spunem fara nuante ca Vuia a fost "primul om care a zburat”, deoarece au existat experimente anterioare sau revendicari concurente, inclusiv cele ale lui Clément Ader, dar romanul a demonstrat public decolarea unui aparat mai greu decat aerul prin mijloace proprii de bord.
Traian Vuia nu s-a oprit la primul sau avion. Dupa experimentele din 1906, el a perfectionat aparatul si a construit "Vuia 1 bis", efectuand noi teste si zboruri. In 1907 a realizat "Vuia 2", echipat cu un motor Antoinette de aproximativ 25 CP. Cu acesta a continuat experimentele de zbor, inclusiv la Bagatelle. Aparatul a parcurs distante mai mari decat primul prototip, demonstrand evolutia conceptiei sale tehnice.
Contributiile lui Vuia nu s-au limitat la avioane. Intre 1918 si 1921, el a experimentat si aparate destinate zborului vertical, apropiindu-se de problema care avea sa duca ulterior la dezvoltarea elicopterului. A construit doua aparate experimentale si a continuat astfel cercetarile asupra propulsiei si zborului vertical.
Inventatorul s-a preocupat si de alte domenii tehnice. Una dintre inventiile sale importante a fost generatorul de abur cu combustie interna si ardere catalitica, pentru care a obtinut ulterior brevete.
Vuia a fost recunoscut si in Romania. La 27 mai 1946, a fost ales membru de onoare al Academiei Romane. A murit la Bucuresti in 1950, lasand in urma o opera asociata in primul rand cu inceputurile aviatiei si cu spiritul de pionierat tehnic.
