Astazi ne amintim de Segiu Celibidache
Considerat unul dintre dirijorii de geniu ai secolului XX, Sergiu Celibidache (de fapt, Celibidaki) s-a stins pe 14 august 1996 la Nemours, Ile-de-France, dupa o cariera prodigioasa pe marile scene ale lumii, dar si in profesorat. Familia ii prezicea o cariera in politica, unde ar fi urmat drumul pe care se afirmase tatal sau Demostene - fost ofiter de cavalerie, prefect al Iasului si apoi ajutor de primar al aceluiasi oras. Marele muzician s-a nascut la Roman, pe 28 iunie/11 iulie 1912.
La varsta de 4 ani, Sergiu incepe sa cante la pian. A studiat matematica, filosofia si muzica in Iasi si isi continua studiile la Bucuresti si Paris. In 1936, Celibidache s-a inscris la Hochschule fur Musik (Academia de Muzica) din Berlin, unde a studiat compozitia si dirijatul. A continuat cu studii doctorale la Universitatea Friedrich Wilhelm, unde a studiat metafizica, psihologia si muzicologia si a obtinut diploma in 1944.
In timpul studiilor la Berlin, Celibidache a fost introdus in budismul Zen, care i-a influentat viziunea si activitatea pentru tot restul vietii: "M-am nascut crestin ortodox si am studiat filosofia, dar tot nu am putut gasi solutii pentru problemele mele. (...) Tot ce pot spune este ca fara Zen nu as fi cunoscut acest principiu ciudat conform caruia inceputul se afla in sfarsit, iar sfarsitul in inceput. Muzica nu este altceva decat materializarea acestui principiu", spunea intr-un interviu din 1986.
Abia terminate studiile, devine in 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, iar pana in 1952, Celibidache dirijeaza peste 400 concerte, impunandu-se ca personalitate muzicala de o exceptionala exigenta artistica. O caracteristica nu intotdeauna pe placul membrilor orchestrei, care il aleg ulterior pe alt titan al dirijoratului - Herbert Von Karajan - dirijor pe viata al prestigioasei formatii. Profund ranit, Sergiu Celibidache nu a mai revenit la pupitrul Filarmonicii din Berlin decat peste 40 de ani, la invitatia personala a lui Richard von Weizsacker, presedintele de atunci al Germaniei, ocazie cu care a dirijat Simfonia a 7-a a lui Anton Bruckner.
Dupa Berlin, timp de cativa ani, accepta invitatiile unor mari teatre de opera din America de Sud si Europa, fara sa se angajeze cu contract, in schimb descopera placerea de a preda arta dirijatului. Intre 1960 si 1962, tine cursuri de perfectionare in arta dirijorala la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai tarziu la Fontainebleau (Franta) si la Munchen (Germania) pentru tineri dirijori selectionati cu multa severitate.
In 1979, primeste functia de director muzical general al orasului Munchen si de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oras. Sub conducerea sa, Filarmonica din Munchen devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.
De altfel, Germania i-a recunoscut si celebrat meritele artistice exceptionale inca din 1954, cand ii confera Crucea de Mare Merit a Republicii Federale Germania, distinctie urmata in aceasta tara de Premiul de Arta al Berlinului (1955), Ordinul de Merit al Bavariei (1991), titlul de Cetatean de Onoare al orasului München (1992) si Ordinul Maximilian al Bavariei pentru Stiinta si Arta (1993). A primit distinctii si onoruri in mai multe tari, iar in 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane, in 1994 a devenit Doctor honoris causa al Universitatii de Arte "George Enescu” din Iasi si al Universitatii "Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, dar si Cetatean de onoare al municipiului Iasi. In 1995, este numit Comandor al Ordinului Artelor si Literelor (Commandeur des Arts et des Lettres), in Franta.
Sergiu Celibidache a dirijat mult, in fata a milioane de spectatori din intreaga lume si a fost un mare interpret al muzicii postromantice, fiind recunoscut ca dirijor neintrecut al simfoniilor lui Anton Bruckner, precum si al impresionistilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul sau dirijoral era foarte original, fiind cunoscut in special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cat pasajul muzical era mai bogat si mai complex, cu atat tempo-ul devenea mai lent, un stil care dadea un efect deosebit in sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat inregistrarile pe discuri, iar concertele sub bagheta sa erau adevarate spectacole pentru auditoriu.
Printre alte compozitii proprii, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii si al unui Concert pentru pian si orchestra, ramase in cea mai mare parte inedite.
Filmul "Gradina lui Celibidache” este regizat de unicul sau fiu, Serge Ioan Celibidache, si il prezinta pe artist in turneele si la repetitiile sale cu Filarmonica din Munchen, al carei dirijor permanent a fost.