Astazi ne amintim de Ray Charles
Astazi ne amintim de unul dintre cei mai mari si mai influenti artisti ai secolului XX. Ray Charles Robinson s-a nascut pe 23 septembrie 1930, in Albany, Georgia, dar si-a petrecut copilaria in Greenville, Florida. Provenea dintr-o familie saraca de muncitori agricoli, iar copilaria i-a fost marcata de tragedii: moartea fratelui sau mai mic, George, in 1937, si pierderea vederii intre 1936 si 1937, din cauza unui glaucom netratat. La scoala pentru nevazatori din St. Augustine a invatat teoria muzicala si cum sa noteze partituri in Braille. "Faptul ca am invatat sa citesc muzica in Braille mi-a salvat viata,” spunea mai tarziu.
La 15 ani si-a pierdut si mama, iar acest eveniment l-a fortat sa se descurce singur. In 1947 s-a mutat la Jacksonville, apoi la Seattle, unde a format trupa McSon Trio. In 1949 a inregistrat primul sau single, "Confession Blues,” care a urcat pana pe locul 2 in clasamentul Billboard R&B. In 1952 a semnat contractul cu Atlantic Records, iar aici si-a conturat identitatea muzicala. In 1954 a lansat "I Got a Woman,” piesa considerata de multi inceputul soul-ului modern, urmata de "This Little Girl of Mine” (1955) si "Hallelujah I Love Her So” (1956). In 1957 a aparut albumul "Ray Charles” si hitul "Drown in My Own Tears.”
Anul 1959 a fost punctul de cotitura: single-ul "What’d I Say” a devenit un succes international si un clasic al muzicii moderne. In 1960 a semnat cu ABC-Paramount, obtinand controlul asupra masterelor inregistrarilor sale – un lucru rar pentru artistii de culoare ai acelei perioade. Tot atunci a lansat "Georgia on My Mind,” care a castigat premiul Grammy si a devenit peste ani imnul oficial al statului Georgia. In 1961 a sustinut un concert celebru la Carnegie Hall, iar in 1962 a lansat albumul "Modern Sounds in Country and Western Music,” urmat de volumul II, ambele redefinind granitele dintre genurile muzicale.
De-a lungul anilor ’60, Ray Charles a inregistrat piese legendare precum "Hit the Road Jack” (1961, castigatoare de Grammy), "Unchain My Heart” (1961), "You Don’t Know Me” (1962) si "Crying Time” (1966). In 1965, insa, a fost arestat pentru posesie de heroina; dupa o perioada de reabilitare a reusit sa renunte definitiv la droguri. "Fa lucrurile cum trebuie sau nu le face deloc. Aceasta este filosofia mea,” spunea el despre disciplina care l-a ajutat sa revina pe scena.
In anii ’70 a continuat sa inoveze, lansand "A Message from the People” (1972), care include celebra interpretare a piesei "America the Beautiful,” considerata de multi o versiune mai emotionanta decat originalul. In 1979, "Georgia on My Mind” a fost desemnat imn al statului Georgia, iar Ray Charles a fost invitat sa cante la ceremonie.
Anii ’80 si ’90 l-au gasit in plina activitate: a colaborat cu Willie Nelson la "Seven Spanish Angels” (1985), un mare succes country, si a cantat alaturi de Stevie Wonder si Billy Joel. A aparut in show-uri de televiziune, filme si festivaluri de prestigiu, inclusiv Montreux Jazz Festival. In 1986 a fost inclus in Rock and Roll Hall of Fame, iar in 1987 a primit Kennedy Center Honors.
Ultimul sau mare proiect a fost albumul "Genius Loves Company” (2004), cu duete alaturi de Norah Jones, Elton John, B.B. King, Diana Krall si Natalie Cole. Lansat la scurt timp dupa moartea sa (care a survenit pe 10 iunie 2004, la varsta de 73 de ani, in urma unei afectiuni hepatice), albumul a castigat opt premii Grammy.
La disparitia sa, lumea muzicala a reactionat cu emotie. Faimosul producator Quincy Jones a spus: "Nu va mai exista niciodata un alt muzician care sa faca atat de mult pentru a darama zidurile dintre genurile muzicale. A fost un adevarat geniu.” Elton John l-a descris drept "maestrul tuturor maestrilor,” iar B.B. King a afirmat: "Ray Charles a deschis usi pentru noi toti. Le-a aratat oamenilor ca soul-ul nu este un stil, ci un sentiment.” Stevie Wonder, coplesit de emotie, a rezumat: "El m-a facut sa vad lumina.”
Funeraliile au avut loc pe 18 iunie 2004 la First African Methodist Episcopal Church din Los Angeles si au reunit artisti, prieteni, politicieni si fani. Printre cei care i-au adus un ultim omagiu s-au numarat Stevie Wonder, B.B. King si Wynton Marsalis, care au interpretat piese in memoria lui. Willie Nelson a cantat "Georgia on My Mind,” iar Gladys Knight a oferit un moment emotionant. Presedintele George W. Bush a transmis un mesaj in care a numit muzica lui Ray Charles "un dar pentru intreaga lume.”
Sursa foto: Ray Charles Video Museum