Astazi ne amintim de Monica Lovinescu
Astazi ne amintim de Monica Lovinescu, cea mai importanta voce feminina a exilului romanesc din anii negri ai dictaturii comuniste. Monica Lovinescu s-a nascut pe 19 noiembrie 1923, la Bucuresti si a murit la 20 aprilie 2008, la varsta de 85 de ani, in spitalul Charles-Richet de la Villiers-le-Bel, in apropiere de Paris. Unicul copil al criticului literar Eugen Lovinescu si al profesoarei Ecaterina Balacioiu a crescut intr-o familie de intelectuali prestigiosi (intre verii sai numarandu-se prozatorul Anton Holban, scriitorul Vasile Lovinescu si dramaturgul Horia Lovinescu), asistand adesea la dezbateri culturale spumoase in casa parinteasca, asa ca a debutat precoce in literatura, la varsta de doar 8 ani, in 1931, cu basmul "Romanul papusilor” in revista "Dimineata copiilor”. In aceeasi publicatie i-au aparut "Insemnarile d-rei Monica Lovinescu” (1932) si "Mama mea” (1936), iar in revista "Vremea” nuvele si schite, sub pseudonimul Ioana Tautu. In 1942, an in care a terminat Liceul "Notre Dame de Sion” din Bucuresti, a publicat o alta proza – "Stanca” – in "Revista scriitoarelor si scriitorilor romani”, iar un an mai tarziu i-a aparut romanul "In contratimp” in "Revista Fundatiilor Regale”. Dupa ce a obtinut licenta in Litere la Universitatea din Bucuresti (1946), Monica Lovinescu a lucrat ca asistenta a lui Camil Petrescu in cadrul seminarului de teatru condus de acesta.
Odata ce a descoperit fascinatia si puterea cuvintelor, destinul Monicai Lovinescu s-a conturat ireversibil: ca scriitoare, publicista, dizidenta si om de radio, ea a fost pana in ultimele clipe vocea care a scris si a rostit adevaruri care au ajuns la constiinta publicului larg.
Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, in septembrie 1947, a plecat in Franta ca bursiera a statului francez, iar in primele zile ale anului 1948 a cerut azil politic. In Franta a scris articole si studii despre literatura romana si despre ideologia comunista care aservise Romania, publicand in numeroase reviste franceze, dar si in cele romanesti din exil.
In perioada 1951-1974 a colaborat la emisiunea in limba romana a Radiodifuziunii Franceze, precum si la redactia centrala a emisiunilor pentru Europa rasariteana. A fost una din cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Libera, unde a realizat, printre altele, emisiunea "Teze si antiteze”, devenind un reper moral pentru romanii din tara, obligati sa suporte un regim din ce in ce mai fals si mai opresiv. Mama sa a sfarsit in inchisorile staliniste, fapt care a marcat-o pentru tot restul vietii.
O parte din cronicile literare radio difuzate de Monica Lovinescu au aparut in volumul "Unde scurte” (editura Limite, Madrid, 1978). Din anul 1990, editura Humanitas i-a publicat cartile, jurnalul si volumele de studii si articole citite la Radio Europa Libera.
Monica Lovinescu a fost casatorita cu poetul, publicistul si omul de radio Virgil Ierunca. Cuplul Lovinescu-Ierunca a fost in legatura cu figurile importante ale exilului romanesc, locuinta lor pariziana devenind un centru pentru scriitorii aflati in vizita la Paris sau cei evadati din Romania comunista. Monica Lovinescu si-a donat casa din Paris statului roman, pentru a deveni un loc de studiu si de gazduire pentru cercetatori si bursieri romani.
Pentru intreaga sa activitate de ziarista si critic literar, Monica Lovinescu a fost distinsa cu Diploma de Onoare pe anul 1987 a Academiei Romano-Americane de Stiinte si Arte. In 1999 i s-a conferit ordinul Steaua Romaniei in grad de Cavaler, iar in 2008 a fost decorata post-mortem cu Ordinul National Steaua Romaniei in grad de Mare Ofiter.
