Astazi ne amintim de genialul Pastorel
Pe 30 iulie 1894 se nastea, la Dorohoi, Pastorel Teodoreanu - pe numele real Alexandru Osvald Teodoreanu - poet, avocat, scriitor, publicist, epigramist, gastronom si iubitor de vinuri roman, membru de seama al boemei iesene si bucurestene, care a ramas celebru prin epigramele sale.
De altfel, debutul literar si-l face chiar prin epigramele publicate in "Crinul" (noiembrie 1919), ii apar versuri in saptamanalul "Capitala" al lui Ion Th. Florescu, apoi colaboreaza la mai multe reviste: "Viata Romaneasca", "Versuri si proza", "Insemnari literare", "Adevarul", "Adevarul literar si artistic", "Gandirea", "Lumea", "Opinia", "Contimporanul", "Lumea literara si artistica", "Bilete de papagal", "Romania literara", "Jurnalul literar", "Revista Fundatiilor Regale", "Universul literar", "Vremea" si multe altele, iar dupa Cel de Al Doilea Razboi Mondial, la "Lumea" lui George Calinescu si, mai tarziu, la revista "Magazin".
Primul volum publicat a fost "Hronicul mascariciului Valatuc", proza umoristica, aducandu-i scriitorului succes de critica, dar si de public. In anii 1930 i-au aparut doua volume de epigrame: "Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai" si "Vin si apa", trei carti de proza: "Mici satisfactii", "Un porc de cane" si "Bercu Leibovici" si doua volume de publicistica diversa, sub genericul "Tamaie si otrava". Poeziile ii apar in volumul "Caiet", din 1938.
Spirit lucid si penita ascutita, Pastorel a fost un critic temut al puternicilor vremii, dar persiflarea diferitilor oameni politici nu a ramas fara repercusiuni, inclusiv pentru membrii familiei. Era cunoscuta in epoca placerea cu care il intepa in permanenta pe carturarul Nicolae Iorga, un om lipsit de umor si ranchiunos, care s-a razbunat pentru aparitia volumului care i-a fost dedicat eliminandu-l din guvern pe tatal Osvald Teodoreanu, care detinea portofoliul de ministru. Constient ca epigramele lui Pastorel circula in toata tara si sunt gustate de romani, Iorga a mai facut un exercitiu de putere: pe lista scriitorilor propusi pentru decoratii se aflau ambii frati Teodoreanu, dar Iorga l-a scos pe Ionel (autorul minunatului roman "La Medeleni"), confundandu-l cu Pastorel. Aceasta intamplare a starnit rasul in cercurile literare, punandu-l intr-o lumina si mai defavorabila pe savant.
Dar conflictele cu comunistii i-au adus cele mai mari probleme lui Al. O. Teodoreanu. Din cauza fabulei "Magarii si libertatea", in 1960 acestuia i-au fost confiscate manuscrisele si o parte considerabila din biblioteca. Incepand cu 1961, a fost incarcerat alaturi de celebrul lot Noica-Pilat. Desi a fost condamnat la sase ani de inchisoare corectionala, a fost gratiat dupa trei ani.
Si cum sa nu le starneasca mania (proletara, fireste) noilor puternici ai Romaniei, cand epigramistul nu s-a sfiit sa scrie astfel de catrene:
Armistitiul ne-a impus
Sa dam boii pentru rus!
Ca sa completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!
Sau
Cine-i mare, da din mana si-are 4 la romana?
Cine-i la academie si-are 4 la chimie?
Cine-n tara este tare si-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghicesti, 20 de ani primesti.
Desi risca enorm, si-a manifestat dispretul si fata de eliberatorii sovietici:
Soldate rus, soldate rus,
Te-ai inaltat acolo sus
Ca liberasi popoarele
Sau ca iti put picioarele?
Si nici americanii, care ne-au lasat in sfera de influenta sovietica, nu au scapat:
Daca si de asta data
Se retrag din Orient,
Ma fac porumbelul pacii
Si ma c*c pe occident!
Dar sunt absolut unice mostrele de autoironie marca Pastorel, care se autocaracteriza drept betivul genial, asa cum isi crease reputatia in lumea boema:
Unul bea ca-i bautor,
Altul bea ca-i bestie,
Numai eu, ca am umor,
Beau asa, de chestie.
Pastorel Teodoreanu a incetat din viata la 14 martie 1964, din cauza cancerului pulmonar. Pana in ultimele zile, acesta si-a pastrat umorul. Se presupune ca ultima sa epigrama a fost:
Culmea ironiilor
Si rasul copiilor
Sa pun punct betiilor
Pe Soseaua Viilor!