Astazi ne amintim de autorul vaccinului antipolio
Astazi ne amintim de Jonas Edward Salk, un nume care poate ca la prima vedere nu iti spune nimic, dar este vorba despre un medic caruia omenirea ii datoreaza salvarea a milioane de vieti, pentru ca el a fost creatorul vaccinului impotriva poliomielitei.
Jonas Salk s-a nascut la New York pe 28 octombrie 1914, ca fiul cel mai mare al unei perechi de evrei originari din Imperiul Rus. La numai 15 ani, in septembrie 1930, in toiul crizei economice mondiale, a izbutit sa fie admis la City College din New York, iar ulterior sa opteze pentru studii de medicina, la insistentele mamei sale. De la bun inceput Salk s-a decis nu pentru o cariera de medic practicant, ci pentru una de cercetare. Vreme de un an a intrerupt studiile obisnuite de medicina, pentru a studia biochimia, apoi s-a preocupat mai cu seama de bacteriologie. In 1939, Salk a promovat facultatea cu titlul de doctor in medicina si a lucrat in primii ani sub indrumarea unui specialist renumit al vremii, Thomas Francis Jr., cel care a si intervenit ca Salk sa nu fie luat pe front cand SUA au decis sa intre in cel de Al Doilea Razboi Mondial, insistand asupra insemnatatii supreme ale cercetarilor in care erau implicati pentru apararea nationala.
In anii 1940 si 1950, poliomielita era una dintre cele mai temute boli infectioase din lume, provocand anual zeci de mii de cazuri de paralizie si mii de decese. In majoritatea cazurilor, infectia cu poliovirus este asimptomatica sau produce simptome usoare asemanatoare unei gripe, insa la un procent redus dintre persoanele infectate, virusul ataca sistemul nervos central si distruge neuronii motori responsabili de controlul miscarilor musculare. Consecintele pot fi dramatice: paralizii permanente ale picioarelor sau bratelor, atrofii musculare severe, deformari ale coloanei vertebrale, dificultati de mers, necesitand carje sau aparate ortopedice, insuficienta respiratorie cronica si, in unele cazuri, moartea - aproximativ 5–10% dintre pacienti decedau din cauza paraliziei musculaturii respiratorii.
Apogeul epidemiei de poliomielita a fost atins in Statele Unite in anul 1952, cand s-au inregistrat peste 57.000 de cazuri. Dintre acestea: aproximativ 21.000 au fost forme paralitice, peste 3.000 de persoane au murit si mii de copii au ramas cu dizabilitati permanente. Frica de poliomielita domina societatea americana. In timpul verii, cand epidemia se raspandea mai rapid, piscinele, cinematografele si locurile de joaca erau adesea inchise. Parintii evitau sa-si lase copiii sa participe la activitati colective.
In anii 1930 si 1940, numerosi cercetatori incercau sa dezvolte un vaccin eficient impotriva poliomielitei. O dificultate majora era faptul ca virusul nu putea fi cultivat usor in laborator. Un pas decisiv a fost realizat in 1949 de John Enders, Thomas Weller si Frederick Robbins, care au demonstrat ca poliovirusul poate fi cultivat in culturi de tesuturi umane. Descoperirea le-a adus Premiul Nobel si a creat baza tehnica necesara pentru dezvoltarea vaccinurilor.
Jonas Salk, cercetator la University of Pittsburgh School of Medicine, a ales o abordare diferita de cea a multor contemporani. El a considerat ca un virus inactivat chimic poate genera imunitate fara a provoca boala. Intre 1952 si 1954, echipa sa a dezvoltat un vaccin care continea poliovirusuri omorate prin tratare cu formaldehida. Vaccinul a fost testat initial pe animale, apoi pe voluntari umani, inclusiv pe membrii familiei lui Salk.
In 1954 a fost organizat cel mai amplu studiu clinic realizat pana atunci. Aproximativ 1,8 milioane de copii americani au participat la testare. Acestia au fost numiti "Polio Pioneers” ("Pionierii Polio”). Rezultatele au fost analizate de statisticianul Thomas Francis Jr. La 12 aprilie 1955, exact la zece ani de la moartea presedintelui Franklin D. Roosevelt, el insusi afectat de o boala paralitica asociata cu poliomielita, s-a anuntat public ca vaccinul este "sigur, eficient si puternic”.
Anuntul din aprilie 1955 a fost primit cu entuziasm extraordinar. Clopotele bisericilor au sunat in mai multe orase americane, ziarele au publicat editii speciale, iar Jonas Salk a devenit o figura celebra la nivel mondial. Autoritatile sanitare americane au aprobat rapid utilizarea vaccinului si au inceput campanii masive de imunizare. Intr-un interviu celebru, cand a fost intrebat cine detine brevetul vaccinului, Jonas Salk a raspuns: "Oamenii. Nu exista brevet. Poti breveta soarele?”. Prin aceasta decizie, el a renuntat la posibilitatea unor castiguri financiare uriase si a permis raspandirea rapida a vaccinului.
Incepand cu anul 1955, vaccinul Salk a fost introdus progresiv in programele nationale de imunizare din Statele Unite si apoi in numeroase alte tari. Rezultatele au fost spectaculoase:
- numarul cazurilor de poliomielita a scazut cu peste 90% in doar cativa ani;
- epidemiile majore au devenit tot mai rare;
- pana la sfarsitul anilor 1970, transmiterea endemica a poliovirusului fusese practic eliminata din Statele Unite.
Jonas Salk a murit la 23 iunie 1995 la La Jolla. El a fost inmormantat la cimitirul "El Camino Memorial Park” din San Diego.
