Astazi de amintim de Alain Delon

Astazi ne amintim de inegalabilul actor francez Alain Delon, care s-a stins exact in urma cu un an. Farmecul si talentul lui au depasit cu mult granitele cinematografiei franceze, Delon fiind considerat un sex-simbol international de-a lungul anilor '60, '70 si '80.

Alain Delon s-a nascut in Sceaux, Seine (astazi Hauts-de-Seine), Ile-de-France, o suburbie bogata a Parisului, pe 8 noiembrie 1935 si provine dintr-o familie care s-a destramat pe cand era mic, iar asta i-a influentat puternic comportamentul. Cand parintii sai au divortat, Delon a fost trimis sa locuiasca cu parinti asistenti; dupa ce acestia au murit, parintii au preluat custodia comuna asupra lui, dar aranjamentul s-a dovedit nesatisfacator. Delon a urmat un internat catolic, prima dintre multele scoli din care a fost exmatriculat din cauza indisciplinei. Dupa cum era de asteptat, a parasit scoala la 14 ani si a lucrat pentru o scurta perioada in macelaria tatalui sau vitreg. S-a inrolat in Marina Franceza trei ani mai tarziu, la varsta de 17 ani, iar in perioada 1953-1954 si-a servit tara ca puscas marin in Primul Razboi din Indochina.

Cariera lui in film a inceput datorita prieteniei cu o actrita, pe care a cunoscut-o cand s-a intors in civilie si cu care a mers la Festivalul de film de la Cannes. Acolo a fost vazut de un cautator de talente pentru celebrul producator american David O. Selznick, care i-a oferit un contract, cu conditia sa invete engleza. Delon s-a intors la Paris pentru a studia limba, dar cand l-a intalnit pe regizorul francez Yves Allegret, a fost convins ca ar trebui sa ramana in Franta pentru a-si incepe cariera. Allegret l-a ajutat sa debuteze in filmul "Quand la femme s'en mêle" (1957), apoi l-a distribuit in "Sois belle et tais-toi" (1958), in care a jucat si tanarul Jean-Paul Belmondo, dupa care a primit primul sau rol principal, alaturi de Romy Schneider in filmul romantic de epoca, "Christine" (1958). Romantica a devenit si legatura cu frumoasa actrita, cei doi tinand paginile revistelor mondene o buna perioada de timp.

In 1959, da lovitura atat in Franta, cat si in SUA, cu rolul principal din "Faibles femmes", o comedie care l-a consacrat ca vedeta de cinema si care i-a deschis usile si in America. Dupa rolurile relativ facile, au urmat doua "grele": in "In plin soare", bazat pe romanul "Talentatul domn Ripley" (partitura care avea sa-l propulseze, mai tarziu, si pe americanul Matt Damon) si apoi personajul emblematic din "Rocco si fratii sai" (1960), in regia lui Luchino Visconti. Alain Delon era, deja, un star international.

A inceput apoi sa fie distribuit copios, multe filme de referinta din anii '60 il au cap de afis: "Bucuria de a trai" (1961), "Les Amours celebres" (1961), "Eclipsa" (1962), "Dracul si cele 10 porunci" (1963), "Any Number Can Win" (1963) - care marcheaza debutul colaborarii cu studiourile americane MGM -, "Ghepardul", " Laleaua neagra" (1964), "Les Felins" (1964) sau "L'insoumis" (1964) si multe altele. De remarcat ca in aceste pelicule i-a avut colegi de distributie pe multi dintre marii actori ai vremii: Romy Schneider, Brigitte Bardot, Jean Gabin, Jane Fonda, Claudia Cardinale, Burt Lancaster, Monica Vitti, Ann-Margret, Dean Martin.

Dupa sase filme la Hollywood, Delon s-a intors in Franta pentru a face "Aventurierii" alaturi de Lino Ventura si a facut "Samuraiul" cu Jean-Pierre Melville, film care a devenit un alt clasic.

Succesul, se stie, predispune la excese, mai ales cand este vorba de artisti. In timp ce actorul lucra la thrillerul "Piscina", prietenul si bodyguardul a fost gasit ucis intr-o groapa de gunoi din apropierea Parisului. Ancheta politiei a dezvaluit informatii despre petreceri sexuale care implicau celebritati precum Delon si membri ai guvernului francez, inclusiv viitorul presedinte Georges Pompidou, a carui sotie, Claude, ar fi fost subiectul unei serii de fotografii compromitatoare la una dintre aceste petreceri. Scandalul a zguduit Franta, iar seducatorul Alain Delon a fost prezentat ca avand inclinatii homosexuale ascunse, intr-o perioada in care astfel de relatii nu erau privite cu ochi buni: " Ce e in neregula daca as fi avut? Sau am facut-o? As fi vinovat de ceva? Daca imi place, o voi face. Avem un mare actor in Franta pe nume Michel Simon si Michel Simon a spus odata: <Daca iti place capra ta, fa dragoste cu capra ta>. Tot ceea ce conteaza este sa iubesti.", a raspuns sfidator Delon la intrebarea directa a unui cunoscut reporter.

Anii '70 il gasesc implicat in numeroase proiecte cinematografice si incercand sa cucereasca si piata cinefililor vorbitori de engleza. "Asasinarea lui Trotsky" (1972) a fost prost primit, dar "Soarele rosu" (1972), cu Charles Bronson si Toshiro Mifune, s-a descurcat bine. In Franta, joaca o gama larga de personaje: de la amorezi, la aventurieri, de la politisti, la profesori sau indivizi cu probleme prohologice, dar isi face timp si pentru a inregistra in 1973, impreuna cu starul pop Dalida, single-ul "Paroles, paroles", care devine un hit international. Timp de cativa ani, produce si joaca numeroase thrillere, care se bucura de mare succes si consacra acest gest pentru publicul din tara lui, obisnuit pana atunci numai cu filme de la Hollywood. In 1979, Delon a declarat ca doar un sfert din activitatile sale de afaceri implica filme, ca are, de asemenea, "o afacere cu elicoptere, construieste mobilier, promoveaza lupte cu premii si cai de cursa” si ca era inca interesat sa devina o stea in America. In 1979, a facut o ultima incercare de a obtine celebritatea la Hollywood, jucand in "The Concorde ... Airport '79", dar filmul nu a avut succes, astfel ca se intoarce din nou in Franta, ca actor si producator.

Anii '80 debuteaza cu distribuirea sa intr-o productie... sovietica: "Teheran" (1981), alaturi de actori rusi. Apoi a revenit la filmele cu gangsteri: "Afacerea Pigot" (1981), "Le choc" (1982), "Le Battant" (1983). A primit premiul César pentru cel mai bun actor pentru rolul din filmul lui Bertrand Blier "Notre histoire" (1984) si l-a portretizat pe dandy-ul aristocratic Baron de Charlus intr-o adaptare cinematografica a romanului lui Marcel Proust "Un amour de Swann" in acelasi an. A reluat thrillerele: "Parole de flic" (1986), "Le Passage", "Ne reveillez pas un flic qui dort" (1988) si "Dancing Machine" (1990). Un film notabil in acest timp a fost "Nouvelle Vague", al lui Jean-Luc Godard, in 1990, in care a jucat gemeni. 

Ultimul rol major al lui Alain Delon a fost in filmul lui Patrice Leconte "Une chance sur deux" in 1998, o alta dezamagire de box office. Delon si-a anuntat decizia de a renunta la actorie in 1997, desi inca a mai acceptat ocazional roluri care i-au placut (vezi savurosul Iulis Caser din 2008, in filmul "Asterix si Obelix la Jocurile Olimpice".

In 2001, Delon a jucat in drama de televiziune franceza Fabio Montale. El a jucat un politist imbatranit, imbracat in haine elegante, un rol de "semnatura Delon” pentru public. In anii 2000, a jucat mai ales in productii de televiziune si chiar a regizat el insusi un film de televiziune in 2008, cu Anouk Aimee, intitulat "Love Letters".

Ultimele sale roluri au fost in filmul de televiziune din 2011 "Une journee ordinaire" in productia rusa din 2012 "S Novym godom, Mamy!", in care s-a jucat pe sine insusi si a aparut din nou ca el insusi in filmul din 2019 "Toute Ressemblance" ca invitat intr-un talk-show.

La Festivalul de Film de la Cannes 2019, care a avut loc intre 14 si 25 mai, Delon a primit un Palme d'Or onorific pentru cariera sa indelungata in filme. 

Starul filmului francez a murit la varsta de 88 de ani, pe 18 august 2024, dupa ani de boala si de absenta din viata publica. Actorul a suferit un accident vascular cerebral in 2019, avea cancer al sistemului limfatic si fusese plasat sub protectie judiciara din ianuarie, cu numirea unui reprezentant desemnat de tribunal "pentru ingrijirea sa medicala”, ulterior masura fiind transformata in tutela (a fiicei sale), cu care Delon a fost de acord.