Ar fi fost ziua lui "Aurica"
Pe 12 mai 1942, se nastea, la Bucuresti, cel care avea sa devina cea mai buna voce masculina din muzica usoara romaneasca: Aurelian Andreescu. Nu a avut niciodata studii muzicale, pregatirea lui fiind cu totul alta; a urmat cursurile Facultatii de Arhitectura, dar nu a profesat, pentru ca intre timp i-a fost clar ca drumul lui in viata nu poate fi altul decat muzica. Si nu s-a inselat: peste 200 de cantece, unele dintre el adevarate hituri pe vremea cand nu existau canale muzicale, internet sau platforme de streaming, a lasat in urma atunci cand s-a stins prematur, la doar 44 de ani.
A fost extrem de iubit de public, dar nu si de autoritatile comuniste, care dupa ce l-au ignorat multi ani, au sfarsit prin a-l interzice la tv, pentru ca purta perciuni si parul mai lung decat permitea Partidul si pentru ca avea alegeri vestimentare cu iz vestic. Pe cand inca mai era in etapa de ignorare, a obtinut cea mai buna performanta pentru muzica usoara de la noi - a castigat, alaturi de Aura Urziceanu si Mihaela Mihai, Cupa Europei la Concursul de la Knokke, Belgia, in anul 1971. Desi altfel foarte preocupate sa scoata in evidenta la modul festivist realizarile "marete" din orice domeniu, autoritatile de la Bucuresti nici nu mentioneaza acest succes, artistii nu sunt inampinati de nimeni la aeroport si niciun jurnalist nu a facut macar o fotografie.
Aurelian Andreescu a debutat ca un adevarat fenomen, la prima editie a Festivalului de la Mamaia (1963, la 21 de ani inca neimpliniti) cu melodia "In tot ce e frumos pe lume”. A fost inceputul unei cariere de 23 de ani in care a lansat piese care si in ziua de astazi cunosc remake-uri de succes sau sunt incluse in portofoliul celor care isi incearca norocul la concursurile de talente: "Copacul”, "Fluierand pe strada”, "Oameni”, "Tu esti primavara mea”, "Un fluture si-o pasare”, "Dorul" sau "Vreau numai soare” sunt doar cateva dintre ele.
Era indragit si de colegii de breasla, care ii cautau tovarasia pentru ca era "baiat de viata", bonom si cu simtul umorului. Dar, ce-i drept, era si (prea) mare amator de un pahar... "Localul este necrutator. Nimeni nu m-a intrebat niciodata ce vreau sa mananc, toti ma intrebau ce vreau sa beau", povestea Aurelian cu amaraciune, dupa ce a fost diagnosticat cu ciroza hepatica. Iar de local a tot avut parte, inclusiv profesional, pentru ca a fost ani de zile vedeta programelor de varietati oferite clientilor de barurile de noapte si restaurantele de lux ale Bucurestilor. Andreescu avea o stare de sanatate deja precara, din cauza unei hepatite netratate din copilarie, iar consumul de alcool a facut ca lucrurile sa evolueze rapid si grav: in 1985, a facut o coma hepatica si a scapat cu viata ca prin minune.
Dupa ce si-a revenit, medicul care l-a tratat i-a interzis nu numai alcoolul, ci si participarea la celebrele turnee de pe litoral. Dar "Aurica" nu a rezistat fara scena, asa ca si-a luat angajamentul sa fie "baiat cuminte" si... a plecat. In seara de 22 iulie 1986, a participat, la Eforie Nord, la ceea ce astazi am numi "un jam session", adica a dat peste Petre Geambasu care, impreuna cu orchestra lui, cantau la un restaurant si, desi bolnav, a improvizat impreuna ei cateva piese, stand pe scaun pentru ca nu mai rezista in picioare. Apoi... a acceptat "un sprit", care s-a multiplicat.
In aceeasi noapte, a intrat din nou in coma si a fost transporat de urgenta la Spitalul Judetean din Constanta, unde medicii nu au mai putut face nimic pentru el.
Aurelian Andreescu a cantat si in diferite filme: "Casa neterminata" - 1964, "Veronica" si "Veronica se intoarce" - 1972,1973, "Felix si Otilia" - 1972 si "Ramasagul" - 1984.
Sa ni-l amintim astazi cu piesa sa emblematica "Oameni".