28 septembrie 1928: descoperirea penicilinei

Descoperirea penicilinei la 28 septembrie 1928 a reprezentat un punct de cotitura in istoria medicinei moderne. Evenimentul legat de laboratorul lui Alexander Fleming din Londra a marcat inceputul unei noi ere in tratamentul bolilor infectioase. Dintr-o observatie aparent intamplatoare s-a nascut primul antibiotic, o arma care a salvat milioane de vieti si a schimbat pentru totdeauna soarta medicinei.

Alexander Fleming s-a nascut in 1881, intr-o familie modesta din Scotia. A urmat studii medicale la Londra si s-a specializat in bacteriologie, lucrand multi ani la Spitalul St. Mary. Experienta din timpul Primului Razboi Mondial, cand a vazut ranile infectate ale soldatilor si lipsa unor tratamente eficiente, l-a motivat sa caute solutii impotriva bacteriilor. Fleming era cunoscut pentru atentia la detalii si pentru perseverenta in cercetare, calitati care au facut posibila marea sa descoperire.

In septembrie 1928, Fleming a observat ca intr-o cutie Petri unde crescuse cultura de stafilococi aparuse un mucegai verde-albastrui. In jurul acestuia, bacteriile erau complet distruse, spre deosebire de restul suprafetei unde continuau sa se inmulteasca. Mucegaiul apartinea genului Penicillium notatum, iar substanta secretata de acesta a primit numele de penicilina. Fleming a publicat rezultatele in 1929, dar la vremea respectiva nu a putut izola compusul si nici nu a reusit sa-l produca in cantitati suficiente pentru tratamente.

Adevarata revolutie a venit in anii 1939–1941, cand o echipa de la Universitatea din Oxford, condusa de Howard Florey si Ernst Boris Chain, a reusit sa purifice penicilina si sa o testeze pe animale si apoi pe oameni. Primele incercari clinice au demonstrat eficienta extraordinara a substantei impotriva infectiilor severe.

In februarie 1941, la Radcliffe Infirmary din Oxford, echipa lui Howard Florey si Ernst Boris Chain a testat penicilina pentru prima data pe un pacient uman: Albert Alexander, un politist de 43 de ani, care suferea de o infectie grava cu stafilococi si streptococi, localizata la fata si scalp, cauzata de o zgarietura de trandafir. Infectia se raspandise in sange si devenise aproape fatala. Sub supravegherea medicilor din echipa lui Florey, Alexander a primit injectii cu penicilina. Primele zile au aratat o imbunatatire spectaculoasa: febra i-a scazut, starea generala s-a ameliorat si leziunile incepeau sa se vindece. Din pacate, echipa nu dispunea de suficiente cantitati de penicilina purificata pentru a continua tratamentul complet. Dupa ce rezervele s-au terminat, infectia a revenit si pacientul a murit cateva saptamani mai tarziu. Dar rezultatele excelente ale tratamentului au fost incontestabile.

In 1943, penicilina a fost aprobata oficial ca medicament, devenind primul antibiotic disponibil pentru uz medical. In acelasi timp, guvernele Marii Britanii si Statelor Unite au investit masiv in productia industriala. Primele fabrici de penicilina au fost construite in Statele Unite, iar compania Pfizer a jucat un rol crucial. In 1944, Pfizer a reusit sa produca penicilina la scara industriala folosind tehnici avansate de fermentatie in rezervoare adanci. Aceasta metoda a asigurat cantitati uriase de medicament, esentiale pentru trupele Aliate in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Rata de supravietuire a soldatilor raniti a crescut semnificativ, iar penicilina a devenit rapid un simbol al progresului stiintific.

Dupa 1945, penicilina a fost pusa la dispozitia civililor, marcand inceputul unei noi ere in medicina. Ea a devenit tratamentul standard pentru boli precum pneumonia, meningita, gonoreea sau septicemia. Ulterior, descoperirea a inspirat dezvoltarea unei intregi game de antibiotice, care au transformat complet lupta impotriva infectiilor bacteriene.

Sursa foto: Caracas Chronicles