"Chatterashi, cu dna" e singura emisiune care nu s-a fâțâit în grila de programe Radio 3Net ”Florian Pittiș” de când s-a înființat postul asta (deci, măcar de un 10 la constanță tot scoate). Evident, nu uit ca Nicolae Iorga afirma "constanța e calitatea boului", asa că...emisiunea a pornit ca un talk-show cu invitați, dar pe parcurs mai are un pic și devine ca un recital la Mamaia: se urcă o tanti pe scenă și nu se mai dă urnita de acolo (deci, scădem nota pentru individualism feroce). În linii mari, gazda emisiunii e o persoană agreabilă, până vine vorba de preferințele muzicale ale auditoriului; și, zău, nici acolo n-ar fi recalcitrantă, dacă măcar ar băga cineva de seamă că de ani de zile, fiecare ediție a săptămânii are, ferm și neabatut, un specific muzical (luni, muzici românești, marți - bluuuuues, miercuri - "de tzopăială", joi - interpreți europeni). Și-atunci, cum să nu-ți ieși din calmul englezesc dacă miercuri seara ți se cere Vali Sterian, iar luni...Michael Jackson? (deci, cam 9 la relații publice).

În noul ei format (nou, vorba să fie, redus ar fi corect spus), "Chatterashi, cu dna" se chinuie sa încapă! Sărmana, nu a fost îmbogățită cu lucruri noi și marețe, n-a capatat rubrici inedite, invitații nu stau la coadă la intrarea din Temișana a Radioului, dar de la trei ore, emisiunea s-a scurtat la două (deci, punctaj bun pentru concizie). Ora de final a rămas aceeași, dar încurcătura mare vine cu ora de începere: cum ar trebui să salute moderatorul onoratul public, odată ce se instalează la microfon? Că la ora 24,00 (sau 00,00, după unii autori) e beznă afara și foarte noapte, dar "bună seara" nu prea mai e valabil, iar "bună dimineața" sună precum salutul aluziv al cârciumarului care pune scaunele pe mese, cu ochii la ultimii bețivi, care nu mai pleacă acasă...(deci, nota 8 la orientare temporală).

Și ce mai conține emisiunea asta? Păi, ea ar vrea să aibă lume buna în studio, numai că dacă pui mana pe telefon să poftești omul care stă sa-și lanseze discul/spectacolul/cartea, după ce treci de saluturile cordiale și apucă sa-și dea acordul bucuros pentru prezența la emisiune, vine întrebarea firească: "de la ce ora?" - și-i spui: "de la miezul noptii", iar apoi se lasa o pauza...lungă...nu-i a buna..."ALO?", zici... "da...mă gândeam...nu se poate mai devreme?...ca e o ora groaznică, nu ma mai pot trezi dimineața..." Mda. Și uite-asa. (deci, nota 4 la accesibilitate). Cum cu invitații, mai subțire, ne rămâne draga de recapitulare a evenimentelor zilei pe care am încheiat-o - unele, mai agreabile, altele, ridicole, altele - de-a dreptul serioase. Poate nu vă vine a crede, dar cei care participă la discuțiile de pe chat chiar se ambalează la subiecte "grele", cu toate că, cei mai multi dintre ei, sunt la finalul unei zile încărcate și solicitante, dar s-au obișnuit să-și folosească neuronii până la ultimul și să-i jertfească pe altarul unei conversații virtuale deloc facile. Ei, să n-o luam în tragic, avem și momente de hâhâială cruntă, iar dacă se întamplă să pice tocmai atunci câte un chatterash mai rigid, ne face cu ou și cu oțet și pleacă bombănind scarbit "ah, ce-a ajuns postul ăsta..." (deci, nota 10 pentru comunitatea de pe chat).

Una peste alta, "Chatterashi, cu dna" rezistă prin faptul că e un reper: împlinește 5 ani, dintre care cam 2 a fost realizată în tandem cu Crys, de un an și ceva, lunea, RazVanNet propune luni seara romanești rare sau deloc auzite pe net, dar profilul general nu s-a schimbat: a fost și a rămas o agoră virtuală, deschisă tuturor celor care au ceva deștept de spus, ca și celor care dovedesc că pot fi deschiși spre semeni, spre problemele reale ale acestora (deci, din nou, 10 pentru chatterashi!).

"Vă urez audiție placută, chat de calitate și taste inteligente" este urarea tradițională de deschidere.

Iar acum, salutul de final: "Mulțumescu-vă formosss, pupăciuni & plecături".

Vă astept de luni până joi, fix de la miezul nopții (romanești). E FIX! VĂ IUBEȘTE!